Foc si para

Peretii ard.
Si mocheta arde sub talpa mea.

Stiu ca in timp ce incerci sa adormi
Iti aduci aminte cum imi zambeau ochii a rosu
Si inca tresari si inca simti
Cum mocneste focul pe sub pielea mea.

Nu te scuza stiu ca ma cauti
Iar cand ma voi lasa gasita
Or sa-ti arda ochii
Or sa-ti arda oasele
Arde aerul din jurul meu
Cand intru-n incapere
Si umbrele din colturi se umplu de-ndoieli
Si ard si lumina-n rosu
Si-ti ard si tie simturile
Si o sa ard totul
Si ai sa arzi si tu cu mine tipand razand
Pana n-ai sa-ti mai aduci aminte
Nici numele
Nici de-ai fost rau, sau bun.

Asculta-ma!

Nu-ti mai cer sa ne-ntalnim atat de des,
Nici tu, nu mi-ai spus ca ma iubesti?
Ma doare ceva si nu stiu ce, daca-mi zambesti,
Poti, doar pentru mine sa mai zambesti?
Si tu te uiti la mine, si eu ma uit tot in pamant,
Ai putea, sa nu mai intrebi dac-am pierdut ceva?
Imi vorbesti la fel, dar nu mai rad,
Imi vorbesti, dar de ce niciodata nu intrebi?
Te tin de mana, dar nu la fel de strans,
De ce nu vezi ca sunt, nu sunt?

Zgarii nori - egoism

Pentru un minut in plus de viata ni se cer ochii.
Inchidem ochii si ne complacem cu pipaitul,
Apoi blamam si imploram pe Dumnezeu,
Tipam si ne cerem ochii inapoi,
Apoi murim.

Rugaciune

Sper o rugaciune
Pentru lacrimile planse si neplanse din ochii mei,
Pentru cerul cu stele si fara stele al noptii mele,
Pentru pasul meu grabit de pe trotuar,
Pentru gura mea ce a uitat sa vorbeasca,
Pentru urechile mele ce nu mai stiu rasul de mastile de tabla goale,
Pentru corpul meu ce se strica pe dinauntru si infloreste pe dinafara,
Sper o rugaciune din lacrima ta din ochii tai indreptati spre cer,
Pentru ca pe mine ai sa ma gasesti tot sperand o rugaciune
Cu mainile impreunate la barbie, cu ochii in pamant

Presupus testament

Sacrificiu
Manecile bluzei tale udate de lacrimi le iau cu mine,
Ecoul strigatului tau il iau cu mine,
Ramasitele unghiilor tale infipte in piatra le iau cu mine,
Peretii camerei in care ai stat singur ii iau cu mine,
Intunericul din colturi il iau cu mine,
Bataile inimii tale cand te durea vazandu-ma suferind,
Aerul pe care nu ai putut sa-l inspiri vazandu-ma cum ma prabusesc,
Toate le iau cu mine.

Mostenire
In locul meu ramane respiratia linistita a somnului tau,
Si vocea mea o sa se transforme in cristalinul cantecelor ce ti le-am compus.

Porunca
Mana mea ce tinea mana ta se va transforma in creionul ce a schitat lumea,
Creionul care s-a suparat atunci cand s-a nascut
Creionul care e facut din oase
Creionul care va sangera si care va tipa in lacrimi.
Si creionul o sa-ti intre in degete
Si nu o sa mai cunosti osul lui de osul tau,
Si aveti sa va tociti amandoi.

Si pana ce copilul tau o sa vina
Nu o sa se mai cunoasca sangale tau de sangele lui,
Tipatul tau de tipatul lui.

Cred ca imi pierd religia

                                                                                                                     26.12.2006

  In lumea asta pot sa imi pierd identitatea atat de usor, nu-mi mai aud plansul intre atatea rasete haotice, nu-mi mai gasesc numele printre atatea pseudonime, il strig pe Dumnezeu printre injuraturi si intreb furioasa "de ce eu?!" de fiecare data cand consecintele faptelor mele se revarsa asupra mea.
  Stand ghemuita in mantaua mea incerc sa apuc un gand numai al meu si sa-l impletesc cu sperante si sa-mi pansez fiinta cu el...
  Simt un suflet chinuit de ura, crapat in timp de fantome, o minte inflacarata, ochi torturati de cruci insangerate, suspina si accepta-ti necredinta! Ochii mei... M-am uitat de atatea ori in oglinda si tot ce am vazut a fost o pereche de ochi ce se uitau icruntati la mine, ce senzatie ciudata sa ma intreb, oare chiar asa arat eu? I-as ruga sa ma duca intr-un loc, undeva pe fundul prapastiei ca sa stiu ca mai jos de atat nu se poate si sa-mi dea ceea ce nu pot sa am. Sunt dependenta de dorinta asta, de raul asta ordinar, m-as multumi si cu doua picaturi. Sunt atat de plictisita de orice incercare de a ma salva, te rog lasa-ma sa imi cer iertare, nu mai vreau nimic din ce visez si doare atat de tare, trebuie sa invat sa renunt prima data la ceea ce vreau inainte sa am, doar ca sa pot sa primesc intr-adevar ceva real.
   Iar la sfarsit as vrea sa iti multumesc pentru ca ti-ai lasat armele langa incaltaminte cand ai intrat in sufletul meu si pentru ca tii in viata binele din mine.


  Asta am scris eu la varsta de 16 ani, ce copil dereglat am fost, cand tot ce trebuia sa ma intereseze sunt farduri, baieti si discoteci...

Alb-negru

Sunt poza unui suflet.
Sunt o poza uitata intr-un album.
As fi vrut sa fiu o oglinda,
Sa te urmaresc mereu
As fi vrut sa invat sa fiu eu.

Sunt poza alb-negru a doi ochi verzi,
Sunt poza scorojita a unei ape limpezi.

Si de n-as fi stiut unde si cand,
M-as transforma si-n vant,
Sa-ti gasesc si ultima suflare

Dar n-am ramas decat o hartie fara stapan,
Ce adesea o vezi plangand,
Facand cruce unui mormant,
Si in sfarsit, n-am ramas decat,
Praf si-apoi pamant

Pentru S.