joi, 4 martie 2010

Cred ca imi pierd religia

                                                                                                                     26.12.2006

  In lumea asta pot sa imi pierd identitatea atat de usor, nu-mi mai aud plansul intre atatea rasete haotice, nu-mi mai gasesc numele printre atatea pseudonime, il strig pe Dumnezeu printre injuraturi si intreb furioasa "de ce eu?!" de fiecare data cand consecintele faptelor mele se revarsa asupra mea.
  Stand ghemuita in mantaua mea incerc sa apuc un gand numai al meu si sa-l impletesc cu sperante si sa-mi pansez fiinta cu el...
  Simt un suflet chinuit de ura, crapat in timp de fantome, o minte inflacarata, ochi torturati de cruci insangerate, suspina si accepta-ti necredinta! Ochii mei... M-am uitat de atatea ori in oglinda si tot ce am vazut a fost o pereche de ochi ce se uitau icruntati la mine, ce senzatie ciudata sa ma intreb, oare chiar asa arat eu? I-as ruga sa ma duca intr-un loc, undeva pe fundul prapastiei ca sa stiu ca mai jos de atat nu se poate si sa-mi dea ceea ce nu pot sa am. Sunt dependenta de dorinta asta, de raul asta ordinar, m-as multumi si cu doua picaturi. Sunt atat de plictisita de orice incercare de a ma salva, te rog lasa-ma sa imi cer iertare, nu mai vreau nimic din ce visez si doare atat de tare, trebuie sa invat sa renunt prima data la ceea ce vreau inainte sa am, doar ca sa pot sa primesc intr-adevar ceva real.
   Iar la sfarsit as vrea sa iti multumesc pentru ca ti-ai lasat armele langa incaltaminte cand ai intrat in sufletul meu si pentru ca tii in viata binele din mine.


  Asta am scris eu la varsta de 16 ani, ce copil dereglat am fost, cand tot ce trebuia sa ma intereseze sunt farduri, baieti si discoteci...

Alb-negru



Sunt poza unui suflet.
Sunt o poza uitata intr-un album.
As fi vrut sa fiu o oglinda,
Sa te urmaresc mereu
As fi vrut sa invat sa fiu eu.

Sunt poza alb-negru a doi ochi verzi,
Sunt poza scorojita a unei ape limpezi.

Si de n-as fi stiut unde si cand,
M-as transforma si-n vant,
Sa-ti gasesc si ultima suflare

Dar n-am ramas decat o hartie fara stapan,
Ce adesea o vezi plangand,
Facand cruce unui mormant,
Si in sfarsit, n-am ramas decat,
Praf si-apoi pamant

Pentru S.